Singurătatea îmi limpezește clipele
și mi le așează într-o ordine mistică.
Atât de suav este dansul ei
acordat la sunetul melodic al lacrimilor mele.
Nu am iubit niciodată,
nu am iubit nici măcar singurătatea,
însă m-am atașat de ea
și de eterna ei povară
care îmi arată, mereu,
că cele mai mari
tristeți, dureri, bucurii
și fericirii
le trăim singuri.
Cei ce se aseamănă se adună,
se spune în popor.
Poate că nimeni nu seamănă
cu mine sau, poate,
singurătatea a pus stăpânire
pe sufletul meu și a șters
toate asemănările cu ceilalți.
În singurătatea unei vieți
se ascund fărâme de atrocități sentimentale
nedivulgate, îngropate între patru pereți.
Acestea se cern prin sita ignoranței.
Mi-e dragă singurătatea,
m-am atașat de mirosul ei
misterios și păgân.
Doar prețul ce-l plătesc în schimb
e, uneori, mult prea scump.
.....
Și, simt, din vreme-n vreme,
cum se avântă singură,
precum un șuvoi
de valuri nestăpânite
și-mi sugrumă timpul,
pasul și avântul
de a o trăda măcar pentu
o clipă.
.jpg)
