A scrie este o necesitate acută, o datorie, un mod de a fi. Nevoia de a scrie este determinată de trăirile și gândurile care nu se liniștesc până ce nu se conturează în cuvinte.
marți, 22 mai 2012
luni, 21 mai 2012
Jurnalul iubirii
Poate că rana clipei în care m-ai dezamăgit încă nu s-a
cicatrizat. De aceea pleci privirea la fiecare îndepărtare a mea și aștepți,
îngăduitor, să-mi auzi, din nou, pașii. Ești atât de mândru încât iubirea și
mândria din sufletul tău țes fapte prea extravagante pentru a se asorta, mereu,
cu sobrietatea sensibilității mele. Și atunci te lași pradă neîncrederii și
alegi să fugi, fiindcă a rămâne ar însemna să încercăm atât eu, cât și tu, să
ne ordonăm garderoba vieții în doi. Am fi nevoiți să renunțăm la anumite
materiale, adâncite în sufletul nostru, care ne-au umplut atâta timp un gol,
încât acum nu știm cum să trăim fără ele. Dar nici unul fără altul nu mai
însemnăm nimic, nici în ochii noștri, nici în ochii lui Dumnezeu.
Iubirea noastră
Iubirea noastră,
precum un sanctuar
și
Fiecare sărut este o rugăciune
prin care
Îi mulțumim Lui Dumnezeu
pentru
Aparenta întâmplare
de a ne fi întâlnit
La o nouă cotitură a eternității.
Atingerile noastre,
veșnice ritualuri
ale unei religii
doar de noi știută
și pe care o vom propovădui
Sfinților.
joi, 17 mai 2012
luni, 14 mai 2012
Aștept
Ploaia conturează amintirea ta.
Urma ce ai lăsat-o pe pernă
tresare cu fiecare strop de ploaie.
Îți simt prezența în aerul ce mă înconjoară
Și lumea se rezumă la o singură persoană:
la tine!
Aștept să te întorci,
Să-ți simt atingerea caldă
și
Zâmbetul tău molipsitor
să aducă la viață clipele
care au împietrit
atunci când ai plecat.
Împreună
bem din cupa iubirii,
Cupă care nu o să se golească
niciodată.
luni, 7 mai 2012
Gândul clipei
Sunt drumuri care, aparent, nu duc nicăieri sau conduc spre ciocniri și dezastre sufletești. Însă, de fapt, poartă semnul de ”sens interzis”. Doar că noi alegem să sfidăm regulile de circulație care definesc traseul eternității.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)