Mi-e dor de
cineva
Și nu știu de
cine anume,
Încă nu l-am
aflat,
Dar sper că
undeva,
Cândva,
Îi voi întâlni
privirea,
Spunea ea
mereu...
Înainte să apară
Era ea și
amintirea lui,
Erau zilele în
care
Îl căuta
Și nopțile în
care
Îl visa.
Alerga singură
prin ploaie
Și îi creiona
chipul
Cu versuri și
speranțe.
Și-l închipuia
departe,
Captiv într-un
alt decor.
Amprenta iubirii
lor
Se contura în
fiecare încercare
De a-l afla
într-o întâlnire,
Într-un cuvânt,
Într-un glas amăgitor.
Și într-o zi
ploioasă de
Noiembrie,
O zi ca oricare
alta,
Într-o librărie,
în oraș,
Fără să se
aștepte,
Fără ca măcar să
știe,
El o luă de mână
Și iubirea
prinse glas,
Contur si
viitor.
