Melancolia

Melancolia

apare ca o pată

pe pânza timpului meu,

decor care se schimbă mereu,

permutare măsurată

de ceasornic,
care socotește pașii mei.
.

Se ivește

În loc de secundar

și se centrează

în miezul clipei,

cronometrând

aceeași derulare:

sfârșitul,

nașterea

unui început

necunoscut
și fragil.