Aici,
unde a început,
se sfârșește
un drum în doi,
un drum trecut
care nu se va mai îndrepta
nicicând spre mâine.
Aici îți spun ceea ce,
nicicând, privindu-te în ochi,
nu voi mai putea să-ți mărturisesc.
Vor trece duminici și ani,
vor trece veri și între noi va rămâne,
undeva, o amintire ca oricare alta,
o amintire a unei insule care va ascunde
încercarea de a fi unul
și lovirea necontenită de valurile
aceluiași zid.
aceluiași zid.
Vor pleca și mângâierile,
săruturile
și nopțile în care am fost
o singură umbră a infinitului.
Va rămâne o ultimă privire
și un strigăt fad,
o chemare ce s-a pierdut
pe treptele
unui spital.