miercuri, 16 octombrie 2013

Dor

Cu fiecare apropiere
se naște o simțire.

Când apropierea devine depărtare,
simțirea își înalță strigătul
în văzduhul singurătății
adânc situat între două suflete distanțate.

Fiecare în altă lume, fiecare în alt gând încătușat,
expiră cuvinte, săruturi și suspine,
în cămara așteptării.

Pași care se îndepărtează,
șoapte care se estompează,
îmbrățisări fierbinți ce se răcesc subit,
toate alcătuiesc cortegiul care însoțește dorul,
priveghi mascat al unui suflu numit simțire.