"Goya zicea că somnul raţiunii naşte monştri. Da, e adevărat probabil. Dar şi somnul dragostei naşte monştri. Şi somnul încrederii în ceilalţi." (O. Paler)
.
Ce facil poate cineva, prin dezamăgirea pe care mi-o stârnește, să se șterargă definitiv din filele vieții mele. Ploaia cântă aceeași melodie, soarele nu se oprește să mângâie florile din fereastra mea, totul pare neschimbat, însă acel ceva care a fost cândva, acum dezvelit de veșmintele înșelătoare și lipsite de sens, s-a estompat de pe pânza destinului meu și în locul său și-a făcut apariția aceeași lecție, nouă fiind doar caligrafia.
.
Ce facil poate cineva, prin dezamăgirea pe care mi-o stârnește, să se șterargă definitiv din filele vieții mele. Ploaia cântă aceeași melodie, soarele nu se oprește să mângâie florile din fereastra mea, totul pare neschimbat, însă acel ceva care a fost cândva, acum dezvelit de veșmintele înșelătoare și lipsite de sens, s-a estompat de pe pânza destinului meu și în locul său și-a făcut apariția aceeași lecție, nouă fiind doar caligrafia.
Vine o vreme când întrebările devin răspunsuri și orice vorbă este de prisos. Știu că atunci când nu mai doresc să aud niciun cuvânt și nici să întâlnesc privirea, altădată, atât de dragă, totul s-a conturat într-o întâmplare plăsmuită. Vorbele, atingerile și zâmbetele de ieri au devenit dezgustul clipei de azi.
Orice aș spune cuiva care nu are darul de a simți, rămâne doar un ecou care se lovește de pereții eternității si singura persoană care mai poate oferi o copertă respectabilă unei povești fără fond sunt eu și doar eu am puterea să înțeleg că cel care mi-a furat zâmbetul în momentele în care mă așteptam cel mai puțin nu poate decât să fie mulțumit de a mai fi călcat peste o altă, oarecare dorință de împlinire și că astfel de oameni sunt sărmani și lipsiți de viață și nu vor avea nicicând verticalitatea de a întâlni privirea celor cărora le-a furat bucuria vieții în care au intrat într-un mod ascuns, aducând cu ei interminabile desimulări.
Mi-e greu să accept că sunt oameni care nu pot să aibă voința de a se vindeca și de a-și găsi drumul care ar duce spre autenticitatea ființei lor. Sunt oameni atât de bolnavi și atât de lipsiți de spiritualitate, care împrumută stări aparent profunde și apoi le azvârle ca pe niște veșmânte a căror valoare nu o pot estima. Deși hainele sunt impresionante și de efect, atunci când sunt îmbrăcate de aceștia, devin simple replici desprinse dintr-o piesă de teatru care tinde mult prea mult să impresioneze și ajunge să stârnească pornirea spectatorilor de a părăsi sala înaintea lăsării cortinei.
.jpg)
