Ce zi obișnuită
Pentru sfârșitul
nostru.
Și tu, și eu
Ne-am cramponat
de resturi de fericire
și am întors
spatele
unei uși care se
cerea închisă.
Legătura
noastră,
Care ne-a
adăpostit cândva sufletele,
A devenit de-o
vreme
O închisoare
mohorâtă
și strâmtă care
ne-a mutilat cugetele.
Ce zi obișnuită
Pentru a scrie
finalul nostru.
Nici în versuri
nu ne-am mai înțeles,
Fiecare a compus
propia lui încheiere
și a dat o palmă
eternității.
Ce zi obișnuită
Pentru a împărți
lumea la doi.
Nici nu ne-am gândit
că seara
Ne va ajunge din
urmă și noi nu vom mai fi
Decât doi
străini stingheri și sătuli de monotonie.
Ce zi obișnuită
În care ne-am
spus ultimele cuvinte.
Te-am lăsat să
pleci,
știind că îți va
fi mai bine scriind alt început,
altundeva, cu altcineva.
Ce zi obișnuită,
dictată de
cuvintele grele
pe care le-am
aruncat mereu
între noi.
Ce zi obișnuită
Pentru a nu mai
fi!
.jpg)
