A scrie este o necesitate acută, o datorie, un mod de a fi.
Nevoia de a scrie este determinată
de trăirile și gândurile care nu se liniștesc
până ce nu se conturează în cuvinte.
Sunt drumuri care, aparent, nu duc nicăieri sau conduc spre ciocniri și dezastre sufletești. Însă, de fapt, poartă semnul de ”sens interzis”. Doar că noi alegem să sfidăm regulile de circulație care definesc traseul eternității.
