miercuri, 28 decembrie 2011

”Oriunde merg, dau de mine” (Viața, antrenament pentru Sine)

    După anumite experienţe, unele mai frumoase, altele mai puţin frumoase, am conştientizat că omul, oricât s-ar strădui să fie receptiv, deschis  si ingăduitor cu ceilaţi, este limitat la propiul său univers. Această constatare s-ar putea traduce, într-un mod metaforic , in ceea ce a spus Emil Cioran: “ oriunde merg, dau de mine”. Putem alege să vedem aspectul pozitiv sau cel negativ al acestui fapt. Este, in final, alegerea fiecăruia.
   Eu sper să vedem fiecare beneficile ce ni le aduce această situaţie. Nu face decât să ne evideţieze unicitatea noastră, să ne demonstreze că fiecare are propiul adevăr si că o situaţie are atâtea aspecte câte persoane implicate, intr-un mod direct sau indirect, fiecare având unghiul său propiu din care priveşte.
   Poate unele unghiuri prezintă mai multă vizibilitate, poate altele sunt mai întunecate, însă niciodata nimeni nu va privi ca şi noi, deoarece nimeni nu va putea privi, nu în locul nostru, ci din locul nostru, din unghiul nostru. În aceasta constă ceea ce spunea E. Cioran. Oricât am dori să schimbăm locul ce-l avem, nu vom reuşi, oriunde ne-am duce, acelasi unghi ne va fi rezervat deoarece este reflexia noastră interioară.
   Dacă vrem sa avem o vizibilitate mai bună, daca dorim mai multă lumină, trebuie să schimbăm ceva în interiorul nostru.
   Astfel, pentru mine a ajuns să nu mai fie atât de important adevărul celui de lângă mine, celui cu care comunic, fie o persoana apropiată mie sau doar un pasager in viaţa mea. Nu mai primează acum ca adevărul meu si adevărul persoanei cu care am de-a face să se asemene, înainte o astfel de discrepanţă îmi crea o stare de panică, de singurătate. Acum am ajuns să respect fiecare punct de vedere si să aleg să-mi împart timpul cu acele persoane a căror prezenţă îmi crează o stare de bine, prin felul în care se simt cu ei inşişi si prin ceea ce transmit, mai puţin prin ceea ce gândesc si cum anume gândesc.
   Dacă un om este echilibrat si în armonie cu el insuşi, atunci este benefic pentru oricine ajunge să interacţioneze cu el, iar eu, dacă reuşesc să am o astfel de stare într-o zi sau să întâlnesc o astfel de persoană, fie din cei apropiati mie sau nu, atunci, în respectiva zi, mă consider o persoană fericită.