Iubirea, un înger ale cărui aripi se află în sufletele celor doi iubiți...
Iubirea se naște când se întâlnesc priviri care se îndreaptă spre aceeași zare. Atunci, un înger se așează între cei doi, își întinde aripile și le prinde în sufletele lor.
Iubirea s-a născut cu adevărat dacă ajunge să se înalțe în zbor.
Crește dacă este încurajată, hrănită și adăpostită. Încurajată de o sinceră toleranță. Iubirea nu ajunge niciodată să aibe nevoie de iertare. Hrănită de o continuă tandrețe. Gustă din compasiune, însă nu o confundă cu mila. Adăpostită de un respect de neclintit. Iubirea mereu ascultă și cere să fie ascultată.
Toate prin poarta sărutului, eterna rugăciune prin care cei doi îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru aparenta întâmplare de a se fi întâlnit.
Dacă este neglijată, iubirea își pierde încrederea care o îndeamnă să dăruiască și să spere. Și zborul i se frânge…
Iubirea, singurul copil care nu pleacă când crește mare....
Iubirea moare, precum mor și oamenii...Rămâne doar amintirea…
Singura iubire care nu moare niciodată este aceea ale cărei aripi se preschimbă în sufletele celor doi. Când un înger leagă doi oameni, nici moartea nu-i desparte. Nici viața...A hrăni un înger cu ale cărui aripi simți și trăiești, devine necesitatea și firescul suprem și singura cale de a-I întâlni privirea lui Dumnezeu…Fiecare bătaie a inimii tale este sunetul unui zbor care îți descifrează întreg universul.
